Uite locatia, nu e locatia – Nunta cu peripetii

Una dintre cele mai “palpitante” experiențe din viața mea de Dj. Nunta era stabilită pentru a avea loc intr-o sală mare și frumoasă dintr-un hotel  din Tg. Mureș. Semnasem contractual cu mirii în urmă cu un an și câteva luni, discutasem cu ei de câteva ori în ultimele două săptămâni și totul era pus la punct în cel mai mic detaliu.

Ziua nunții a început cu peripeții pentru mine, pentru că  soferul meu a întârziat două ore și am avut puține emoții că nu vom ajunge la timp. Mai aveam 8 ore și jumătate până începea nunta, din care 6 le aveam de parcurs pe drum. Cel puțin teoretic. București-Brașov-Tg. Mureș: Floare la ureche, ne-am zis! Am dat de legendarul trafic de weekend de pe Valea Prahovei, iar stresul începea să crească pe măsură ce timpul trecea.

După ce depășim blocajul de pe drum, am avut noroc de un drum liber și am reușit să ajungem la locație cu 90 de minute înainte de începerea nunții. Mă simțeam ușurat și gata să încep pregătirile. La recepție, am întrebat de numele sălii, iar răspunsul m-a lovit ca un trăsnet: „Este la etajul 3. Și imi arată scările. ” Aș fi crezut că am auzit greșit, așa că am întrebat din nou, dar de data asta mi-a fost clar – sala era la etajul 3 și nu exista lift. Am rămas acolo, în fața recepției, cu o senzație ciudată de indignare și dezamăgire. Cum adică, nu există lift? Eu care veneam cu echipamentele grele, boxele, case-uri, mașini de fum și toate cele necesare pentru a face evenimentul perfect, iar acum trebuia să le urc pe scări, la etajul 3?! Făceam socoteli rapide în cap: cât timp pierd, cât de obosit voi fi, dacă voi reuși să îmi păstrez calmul și să pun totul la punct în timp util. Deși furia mă cuprindea pe moment, am încercat să îmi păstrez o atitudine pozitivă. Împreuna cu colegul meu, soferul, am luat echipamentele cele mai mari și cele mai grele  și am început să urcăm pe scări. Ușa salonului….încuiată. „Hai să cărăm tot, zic eu, o să se rezolve! Trebuie să apară cineva să deschidă ușa.” Mi-am luat echipamentele și am început să fac ture, sperând că cineva va veni să ne deschidă și să nu mai pierdem timp. După al treilea drum cu echipamentele, am ajuns din nou la ușă și… surpriză! Era deschisă!

Am răsuflat ușurat  dar nici nu am avut timp să mă bucur prea mult de reușită, pentru că atunci când am pătruns în salon… surpriză ! Sala era deja aranjată complet, iar pe scenă, surpriza cea mare  : sonorizare, lumini și un pupitru de Dj. Mă uitam la toate echipamentele, la decorul deja pus la punct, și nu îmi venea să cred. WTF?!”, am exclamat în gând, privindu complet confuz în salonul deja pregătit.

Am zărit un ospătar  și m-am gândit că, poate, ar fi o idee bună să întreb ce trebuia să întreb de la bun început la recepție.

M-am îndreptat spre el și, cu o ușoară neliniște în glas, am întrebat:

• Aici este nunta Familiei “Xulescu”?

Ospătarul s-a oprit în fața mea, se uita mai întâi la echipamentele mele, apoi la scenă, apoi iar la mine, cu o privire confuză. Nu știam dacă să râd sau să mă enervez, dar am avut totuși curajul să întreb din nou, pentru a fi sigur că sunt la locația corectă.

 „Aici este nunta Familiei X?”, l-am întrebat din nou, iar el a ridicat din sprâncene și a spus cu o voce calmă, dar și cu un ușor zâmbet pe buze:

• Prietene, sunt sigur că ai greșit locația. Este singurul salon de la noi în care avem nuntă astăzi iar mirii nu sunt familia de care ai spus.

Am rămas cu gura căscată. Mă uitam la echipamentele mele, la scena pregătită, apoi la ospătar  și brusc totul a început sa se învartă în jurul meu!

• Cum adică nu sunt Familia X? Am venit de la București, am un contract în care este trecuta aceasta locație!

El, complet calm, m-a privit și a continuat:

• Nu e aici. Mirii tăi sunt la un alt hotel, la altă sală. Au schimbat locația acum 7-8 luni.

Mă uitam la toate echipamentele pe care le cărasem cu atâtea eforturi și îmi venea să mă învârt în cerc de nervi.